• The Calypso Journal

Aluziva - No "mommy vlogger", not only #shitmom, but also humanitarian activist.

Updated: Oct 23, 2019

By Alecsa Dobrin (Romanian version; original interview)


Numele ei este Alina, dar online este cunoscută drept Aluziva. Este mama a trei copii, este jurnalistă, vlogger, scriitoare, blogger și multe altele. Este ea însăsi, mereu spune exact ce gândește și nu ii pasă ce cred ceilalți despre ea. De-a lungul timpului, a făcut multe pentru comunitate, de la a începe campanii online menite să strângă banii pentru oameni aflați în dificultate, până la a ajuta din punct de vedere legal o adolescentă care a contactat-o în legatură cu abuzurile sexuale prin care a trecut, Aluziva este o femeie care merită foarte multă apreciere și susținere.


1. După evenimentele nefericite din Caracal, ai postat pe YouTube un videoclip în care le povesteai urmăritorilor tăi despre experiențele tale legate de abuzuri sexuale. Ce te-a determinat să iei decizia de a pune pe internet niște povești atât de personale? Nu ai ezitat la gândul că unii oameni te vor critica pentru asta?

“Îți spun sincer că nu îmi pasă de lucrurile negative pe care le spune lumea, dacă m-ar critica sau judeca. Ar fi culmea să mă judece că era să fiu abuzată la 4 ani sau că a vrut cineva să-mi dea în cap noaptea, în fața casei, când eram deja femeie în toată firea.


E mai important pentru mine ca persoanele care au pățit așa ceva să nu se simtă singure, să știe că sunt multe alte persoane care au trecut sau trec prin așa ceva, să nu se adâncească în traume, să meargă la psiholog și, cel mai important, să aibă curajul de a demasca agresorul pentru a-l împiedica din a le face rău și altora. În plus, am vrut să le explic cu statistici și studii părinților care mă urmăresc că majoritatea agresorilor au avut parte de abuzuri sau traume în copilărie, nu au fost iubiți, au fost bătuți ș.a.m.d, deci parenting-ul poate reduce drastic șansele unui copil de a ajunge un posibil criminal adult din Caracal.”


2. Drept răspuns, ai primit la rândul tău povești din partea fetelor care te urmăresc și au trecut prin astfel de experiențe. Cum te-ai simțit când ai văzut această reacție în lanț de tip ''Me too'' și ce te-a surprins cel mai tare la reacțiile primite?


“Sincer, mă așteptam la asta, dar chiar și așa tot am avut parte de câteva momente de gură-cască. În primul rând, m-a surprins faptul că eu am vorbit despre niște abuzuri ușoare, să le zicem așa, în comparație cu ce au trăit alte persoane. Tocmai de aceea am făcut un al doilea video, cu titlul «CITESC MESAJE DE LA VOI: PROSTIȚUTIE FORȚATĂ, VIOLURI, BĂTĂI, AMENINȚĂRI CU MOARTEA.»

Am primit niște povești oribile, cu o încărcătură emoțională enormă. Îți spun sincer că am plâns în noaptea în care am primit mesajele - peste o sută numai în prima seară, după care au curs zi de zi câteva zeci. Chiar și azi încă mai primesc, ceea ce mă întristează și mă umple de furie în același timp față de cruzimea de care dau dovadă agresorii.


În al doilea rând, m-a surprins faptul că unele victime mi-au zis că eu sunt prima persoană căreia îi spun ce au pățit, că nu au avut curaj să vorbească cu părinții sau familia și nici să meargă la poliție. Un alt lucru care m-a lăsat mască, statistic vorbind, e că majoritatea abuzatorilor acestor victime erau nu doar cunoscuți, ci prieteni sau chiar familie: alte două lucruri care mă emoționează și umplu de furie în același timp.”





3. Printre persoanele care te-au contactat s-a aflat și o adolescentă din Mangalia care a fost agresată în mod repetat de niște taxatori de microbuz. Ca răspuns, ai discutat cu ea și chiar ai făcut niște demersuri legale pentru a opri aceste abuzuri și a o ajuta. Cum a fost această experiență? Crezi că în urma eforturilor tale se va rezolva ceva concret?


“Eu sper că se va schimba ceva și fac tot ce pot în sensul ăsta. Mi-am propus să o ajut pe fata respectivă și pe alte fete care sunt abuzate de taxatorii de microbuz pe ruta Mangalia-Constanța. Pentru că demersurile sunt încă în desfășurare și vor mai dura câteva luni, prefer să nu dau prea multe informații despre cazul ăsta. Cert e că sunt în legătură cu fata respectivă, o susțin, o încurajez și o asigur că sunt alături de ea în întreg demersul. Cumva, o și ghidez de la distanță. Fiecare dintre noi are ceva de făcut, eu din București, ea din Mangalia. După cum spuneam, însă, prefer să nu mai spun alte detalii, voi anunța rezultatele la momentul potrivit.”


4. Tu ai trei copii, dintre care două sunt fete. Care este un lucru pe care îl consideri esențial să îl cunoască în legătură cu lumea în care cresc și pericolele la care sunt expuși?


“Cred că cel mai important lucru pe care îl voi spune copiilor mei când mai cresc puțin este să aibă încredere în noi, că mie și lui Adi ne vor putea spune orice, dar absolut orice, fără să le fie frică sau rușine. E important să știe că nu pot avea încredere deplină în oricine și să se ferească de anturaje dubioase. Mi-aș dori să fie conștienți că pericole sunt peste tot, după cum am spus și mai devreme, să nu uite de faptul că majoritatea abuzatorilor erau cunoscuți, familie sau prieteni. Îi voi instrui să știe că e treaba lor să ia decizii raționale în momente critice în care eu sau Adi nu suntem acolo, dar că orice s-ar întâmpla, noi suntem alături de ei.”


5. Care a fost motivația ta când ai ajutat comunitatea? Spre exemplu, campaniile tale online în urma cărora ai strâns donații, în bani sau în haine, pentru diverse persoane aflate în dificultate.


“O fac pentru că e ușor, bine și mai ales nevoie să ajut. Lumea e formată mai mult din săraci decât bogați. Gândește-te că 10% din populație trăiește cu mai puțin de 2 dolari pe zi, iar asta înseamnă cel puțin 7 milioane de oameni care nu își permit haine, mâncare sau căldură zilnic.


La nivel de România, Institutul de Statistică a anunțat în 2018 că 1 din 4 români trăiește la limita sărăciei și nu își permite un trai decent. Lumea e nedreaptă, lăcomia altora e enormă, iar egalitatea de șanse nu există. Imaginează-ți că în momentul ăsta se nasc doi copii: unul într-o familie bogată din Manhattan și unul într-o cocioabă improvizată lângă o groapă de gunoi în Siria. Au ei egalitate de șanse în viață? Niciodată.


Când aud sau văd astfel de cazuri, mi se aprinde un foc în piept și vreau să fac ceva. Poate sună cringe, dar am o energie foarte puternică, pe care am decis să o folosesc în tot felul de acte de binețe, de la a susține cum pot o mamă adolescentă din Arad, la a duce mâncare și jucării unei femei cu cinci copii într-un sat din Giurgiu. Crede-mă că dacă aveam bani cum au acei 1% din bogați aș fi făcut miracole; dar n-am, așa că fac ce pot cu ce am și trag și de alții, vorba vine, să aducă și ei o pungă cu haine, rechizite sau jucării pentru astfel de cazuri.”




6. Și, nu în ultimul rând, ai vreun mesaj pentru toate fetele care te urmăresc?


“În primul rând, să se iubească așa cum sunt. Știu că e ușor de zis și greu de făcut, dar e esențial. Eu nu m-am iubit în adolescență și îmi căutam mereu defecte: dinții strâmbi, sânii mici, fața nu știu cum, coapsele nu știu cum, mă comparam mereu cu alte fete în ceea ce privește aspectul fizic. Asta nu e ok.


Am ajuns să mă accept ani mai târziu și să mă concentrez pe alte atuuri pe care le am. OK, nu arăt ca un fotomodel, dar am un simț al umorului foarte dezvoltat. OK, n-am cine știe ce trăsătură fizică deosebită, dar sunt o fată deșteaptă și știu să-mi schimb bateria de la chiuvetă sau să-mi repar singură PC-ul. Lucrurile astea sunt și ele folositoare în viață, consider eu.


În al doilea rând, să nu tolereze o relație toxică cu cineva, să discute și să încerce să rezolve conflictele. Dacă nu, să plece dintr-o prietenie sau relația cu un iubit. E important să citească psihologie, să înțeleagă niște mecanisme și să învețe cum se traduc anumite comportamente din jur. De exemplu, tata e dur pentru că tatăl lui a fost militar și l-a tratat cu disciplină fără afecțiune sau mama e un control freak pentru că atunci când era mică avea șapte frați mai mici și a trebuit să devină mama lor de la 12 ani. Odată înțelese anumite mecanisme, e mai ușor să îi iertăm pe alții, să acceptăm că felul în care se comportă cu noi nu are de fapt legătură cu noi, ci cu trăirile lor, și așa ajungem să suferim mai puțin și poate chiar să-i ajutăm în procesul lor de vindecare.


De asemenea, e important să aibă încredere în intuiția lor, să învețe pe bune la școală și să nu îi asculte pe ăia care le spun că nu pot face un lucru. Oamenii sunt nașpa uneori, poate sunt încuiați, invidioși sau frustrați și ne spun că nu suntem în stare de un anumit lucru, că n-o să ajungem niciodată pictori, astronauți sau ce vrea fiecare să fie, însă să nu plece niciodată urechea la așa ceva sau să renunțe, ci să transforme acel “you can’t” în “watch me”, pentru că satisfația e mult mai mare atunci când reușesc, chiar dacă reușita vine dupa mulți ani de muncă sau multe eșecuri. Hang in there!



Vrem să îi mulțumim Alinei extrem de mult pentru interviul acordat.

Avem și noi un mesaj pentru ea:

Ești o persoană cu adevărat deosebită și o inspirație pentru fiecare dintre noi. Suntem recunoscătoare pentru modul în care alegi să îți folosești platforma pentru a insufla dorința de schimbare urmăritorilor tăi și pentru că ești una dintre puținele personalități din mediul online din România care încă luptă pentru astfel de cauze. Îți dorim mult succes în viitor!


Cu drag, echipa The Calypso Journal.


Pe Alina o puteti gasi la urmatoarele link-uri si va sugeram sa aruncati o privire pe conturile ei, pentru ca are multe lucruri interesante de spus.

Youtube: https://www.youtube.com/user/Aluziva

Instagram: https://www.instagram.com/aluziva/

Blog-ul ei: http://aluziva.ro/

553 views

The Calypso Journal Newsletter

This site was designed with the
.com
website builder. Create your website today.
Start Now